ca o ploaie scurtă prin paparudă
din aceste cârpe
umilinţa trage afară o piele subţire
care sudează fiinţe şi lucruri
oboseala a învins mecanismul reflex
ce-ţi amintea de mâna ridicată asupra ta
ce ne uneşte?
acest cer lăsat peste noi
ca un cort în zăpadă? pământul odrăslind
în gura poeţilor ce-au frământat
graiuri topite astăzi pe limbă?
marea care înmoaie
aripa ce-a tras o linie de hotar
prin pânza unui păianjen cu cruce?
urmele de paşi de pe nori?