Pindu - muzică armânească

Dado dado
Dumnidzalu-i mari
Haidi haidi feata
(previously embedded on Florin Caragiu's blog).

Toma Caragiu - Remember de 4 Martie

Pentru cei ce-i cunosc realizările artistice, Toma Caragiu rămâne unul dintre marii originali ai artei noastre interpretative, teatrale sau cinematografice. În ce constă originalitatea sa ca artist nu-i lesne de formulat în cuvinte, întrucât referirea trebuie să atingă în mod accentuat elemente de inefabil. Materialul de expresieal actorului, al oricărui actor, este în primul rând trupul său, cu plecare de datele naturale ale acestuia. Să-l privim pe Toma Caragiu. Ni se oferă vederii o statură granitică, o constituţie organică parcă sculptată dintr-un bloc masiv, aparent dificil de atras în jocul flexiunilor şi al nuanţărilor fluidice. Şi totuşi, tocmai acest dar natural iniţial s-a dovedit a fi el materia primă ideală pentru umorul complex practicat de artist. Acest chip cu timpul devenit efigial este exersat cu rigoare în arta celei mai subtile agilităţi. Masca sa de impasibilitate se descoperă a fi asemeni unui ecran alb, care permite apariţia în detaliu a proiecţiilor. Expresia facială a devenit, ea însăşi, ca un lanţ de metonimii, prin mobilizarea separată a fiecărui muşchi facial şi dând dovadă de o fericită stăpânire a contrastului dintre mimică şi dicţie. Sugestia creată nu se opreşte la a oferi o imagine – extrem de puternică, ce-i drept – despre o dinamică a interiorităţii cu un potenţial exploziv, cu stările ei contradictorii aflate într-o perpetuă modulaţie dramatică. La Toma Caragiu controlul capacităţii de expresie reuşeşte chiar şi mai mult decât atât, atingând performanţa actoricească de a fi un „om-orchestră” sau un „one-man show”. Fiinţă a contrastelor subtile şi studiate pe care le modelează artistic, Toma Caragiu a izbutit să clădească prin sine imaginea cu bogate ramificaţii a unei lumi. Este actorul – scenă a lumii. Pe spaţii mici, în interpretările sale găsim nu doar stări contradictorii, ci chiar doi oameni în unul, nu doar un interior uman, ci o întreagă intrigă concentrată în nucleul uneori infinitezimal al unui act de expresie. Aş aminti, de asemeni, generozitatea sa umană şi respectul acordat celor mai umile persoane chiar în perioada când era director al teatrului din Ploieşti, o dată cu gestul de recreare, în spiritul păcii, a unei atmosfere periclitate. „De ce sunteţi răi, măi, oameni buni?” – cu această replică dintr-o piesă de teatru se întâmpla să întâmpine el ascuţirea tensiunilor din jur. Pentru totdeauna, Toma Caragiu va rămâne cu noi şi în noi.

Florin Caragiu

link to source

Farsherotii dit Grtsie/Vlachs of Greece - a glimpse of their life

"Gramaticuva is surely not the only village to cherish the memory of Aromanian schools and church, or their unbrakeable link with their Northern bros"... (YT source).

The Mioriţa ballad...

Exceptional interpretations of the Romanian ballad Mioriţa. The first one ( YT source): Mioriţa/Archaic epic ballad. Interpretation: the "Ştefan-Vodă" group.


The second one (YT source): Mioriţa sung by Tudor Gheorghe (English subtitles):


Mioriţa - as recorded by Vasile Alecsandri (in Romanian).
An 1913 English translation by Sophie Jewett.

True Romania - blog

A very nice blog: True Romania - "the work of a team of students and teachers from Secondary School no. 1 Luduş, Romania" (hear, hear... that's impressive!). There are some posts about Aromanians/Vlachs/Istro-Romanians.

Aromanian Christmas

Daniil of Moscopole's lexicon

Pictured: the first four languages lexicon of Greek, Vlach, Bulgarian and Albanian languages, created by Daniil of Moscopole (1754–1825).

The lost city of Moscopole

Moscopole - from Wikipedia

Proiectul Avdhela

Proiect Avdhela - Biblioteca Culturii Aromâne. Proiectul a fost lansat de Asociaţia Predania pe data de 24 Noiembrie 2009! Situl cuprinde materiale pe teme de etnologie, istorie, spiritualitate, lingvistică, literatură, media.

The memory of a Vlach

The memory of a Vlach: Veria, 2009, Vlach elder recites the poem "Penes Curcanul" written by the Romanian poet Vasile Alecsandri (1821 – 1890).